Arhivă | Februarie 2010

1 Martie … o primavara perfecta, o lume perfecta …

Imaginaţi-vă o lume perfectă, o lume despre care s-a visat şi s-au scris cărţi, o lume pe care toţi şi-o doresc în suflet, o lume respinsă de minte… Imaginaţi-vă că, peste noapte, am „scăpa” de toate „impunerile” impuse de religie şi de societate. Am renunţa la ideea „păcatului” şi am simţi că suntem asemeni lui Dumnezeu, un Dumnezeu bun aşa cum numai forţa Divină este, un Dumnezeu Unic în inimile tuturor. Ne-am trezi conştientizând Lumina din noi. Am avea încredere în ceea ce suntem şi am avea aceeaşi încredere în toţi cei de lângă noi. Gândurile şi faptele nu ar mai avea nevoie de interpretare şi judecată, pentru că am ştii/ simţi că suntem Unul şi am gândi ca Unul, în bunătate şi iubire.

„Bine, bine dar cum poţi gândi aşa ceva?”, se revoltă mintea. „Aberaţii, vise…”

Gândiţi-vă puţin. Ne naştem cu ideea păcatului. De când deschidem ochii, impunerile şi interdicţiile nu mai contenesc. Asta este bine, asta este Rău… Copil fiind, visezi la lumea perfectă, – pentru tine încă ESTE perfectă -, lume despre care îţi scriu acum; … dar visul se termină repede pentru că apare Bau-Bau, pe care nici Mama şi Tata – Dumnezeii tăi nu îl cunosc foarte bine, deci Bau Bau este peste ei… un mare „Dumnezeu”.

Creşti şi, pe lângă Dumnezeu Tată-Mamă, „Dumnezeu” Bau Bau, apar alţii… colegii din şcoală, profesorii, patronul, societatea, … propria ta familie, fiecare impunându-şi propriile tipare în tine, în viaţa ta. Apare FRICA şi, în ani, ajungi să îţi pierzi, poate total, încrederea în tine. Decizi să schimbi asta.

Într-un colţişor al minţii, amintirea pe care sufletul o aduce la suprafaţă nu-ţi dă pace. Îţi aminteşti cum, copil fiind, ai mers la spovedanie. Erai un pic mai înalt atunci decât ghiozdanul doldora de cărţi, dar ai avut „curajul” – inocenţa – să îi spui preotului: „Părinte, eu nu am păcate”. Si nu aveai, atunci ….

Îţi aminteşti că, în fiecare zi erai altcineva, totdeauna un personaj BUN imaginar. Tu nu puteai fi cineva rău, pentru că nu credeai în divizarea lumii. Acum vrei să te schimbi şi nu ştii Cum, de Unde să începi şi CE trebuie schimbat. Pentru că tu, în sufletul tău, ai rămas acelaşi copil cu păr zburlit şi ochii mari, care se trezea dimineaţa plin de iubire şi lumină.

„Ei nu ai ce schimba!?” – spune mintea. „Uită-te la tine şi ascultă ce-ţi spun ceilalţi. MATURIZEAZĂ-TE odată! Vremea poveştilor a trecut. X, Y, Z sunt aşa, tu de ce nu poţi fi?” … şi-ţi înşiră o listă lungă de … cum ar trebui să fii TU, suflet Divin.

Decizi, în final, să îţi asculţi sufletul şi să … visezi, citeşti, scrii, dansezi, meditezi…, să te desprinzi de minte, să o aduci la tăcere, sa faci cu totul altceva decat ce faceai pana atunci… Sa fii ALTFEL …

Atmosfera din jurul tău se schimbă, te schimbi tu, devii ciudat în ochii celorlalţi. Propria ta familie nu poate înţelege, începe să te respingă, nu eşti ca Ei! Eşti Oblio acum şi nu ai altă soluţie decât să mergi mai departe … poate să îi cauţi pe cei asemeni ţie.

De-aici, drumul tău poate duce oriunde. Important este că există pentru tine o mulţime de posibilităţi… A urma calea inimii nu înseamnă revoltă, înseamnă acceptarea a tot şi a toate, aşa cum sunt. A urma calea Iubirii şi Luminii, te duce pe tine, Oblio, în lumea minunată în care zâmbetul este poruncă, iubirea este lege, iar inima unificată – singurul conducător. Te temi? Retrage-te în tăcere şi vezi ce poţi crea. Va fi lumea ta, în care îi poţi chema şi pe cei dragi ţie.

Singurătatea este cea mai mare frică a omului. Când începi să îţi urmezi glasul inimii, Eşti iubire, simţi nevoia să FII, nu să vorbeşti. Atunci intervine adesea o barieră între tine şi ceilalţi. În tăcerea ta, ei văd respingere şi neacceptare. Deşi eşti acelaşi, subiectele nu mai sunt comune. Cum să explici că starea ta nu este izolare, respingere sau „o atitudine de superioritate”, ci este Linişte? Tu vezi cu inima şi nu mai simţi nevoia să vorbeşti, iar când o faci – le spui o pildă.

Visezi încă la lumea iubirii pentru toţi şi ştii că în tine ai tot ce îţi doreşti… Tace mintea, tace sufletul, toate sunt în tine şi tu eşti în Tot! Ai o eternitate în faţă, dar un singur gând: să te întorci acasă! Acasă, locul minunat, unde ai visele din viaţa de copil, unde soarele încălzeşte acelaşi suflet, unde vântul şi ploaia mângâie, unde sentimentele au culori … Dar… nu este timpul încă. Trebuie să îţi deschizi cea mai de preţ comoară spre lume – inima ta. Şi să dai din preaplinul din tine… Lumină şi Iubire …

Anunțuri

Limbajul inimii …

Iarta-ma,

Imi pare rau,

Iti multumesc ca existi…

cuvinte minunate, ce reduc ego-ul la tacere si ne inalta sufletele deasupra a ceea ce credem ca suntem, aici in viata de zi cu zi. Cuvinte ce Spun ce suntem noi cu adevarat, minunate si dulci…

Picatura cu picatura, inima se umple de iubire; prin ochii iertarii a tot si a toate vezi rasarind soarele iubirii, ghioceii primaverii si toporasi iesind din verdele pamantului … auzi bataia inimii… unita cu inima Universului.

Te uita, omule, la frumusetea din jur si apropie-te de ea. Pastreaza-te constant in iubire si vei deveni, din nou, inca o data, fiinta de lumina … un zambet infinit pe petalele trandafirului sufletului. Viseaza, creaza, traieste!

Va iubesc, oameni!

„Amintiti-va mereu ca atunci cand iubiti intens si detasat o alta persoana, in realitate va iubiti pe voi insiva, caci voi existati, de asemenea, in toti. SO HAM spun yoghinii, EL SUNT EU.
Si, oricand veti face un rau cuiva, mai devreme sau mai tarziu voi veti fi aceia care veti suferi, iar cand veti insela pe cineva, voi sunteti cei inselati.
Daca nu va veti face datoria divina folosindu-va la maxim posibilitatile launtrice si inteligenta, spre binele si fericirea celorlalti si a voastra, atunci va inselati amarnic in fata propriului Sine Nemuritor”.

Satyo Sai Baba

Viata …

Oare cine ar putea descrie viata in toata profunzimea ei?
Cautari, framantari, jocuri de cuvinte si scena, toate aduse la lumina de dorinta de desavarsire. Caci, ce altceva face omul in viata?
Se cauta pe sine…
Chiar si in momentul in care pare ca ar cauta altceva in afara sa, incearca sa se regaseasca in Absolut. Acel Absolut care la un moment dat pare dragostea unei alte persoane, acel Absolut care poate fi un vis de atins, acel Absolut care este o fereastra pentru suflet…

Dragostea este marea forta care ne guverneaza viata. O cautam mereu. Stim, dincolo de noi, undeva in adanc ca este singura care ne-ar putea aduce linistea…

Life, mysterious life…

Trăieşte … în fiecare clipă!

Aceasta lume trecatoare
Te cheama sa o-mbratisezi,
Insa nimic la intamplare,
Tu sa nu faci, ci sa veghezi.

Si vrei sa stii si chiar sa stii
Ce poate ea sa-ti daruiasca
Si sa alegi din tot ce-ti da
Doar ce-ar putea sa-ti foloseasca.

Puterea sa nu-ti risipesti
Cu maruntisuri trecatoare,
Opreste clipa, cand iubesti,
Caci poti s-o faci nemuritoare.

Cand ai in sufletu-ti candoare
Si bucurie si caldura
Chiar inima-ti va fi o floare
Cu roua de iubire pura.

Te-mbraca-n clipa de iubire
Si te adapa-n bucurii
Sa poti sa ai seninatatea
Ce-o au doar oamenii-copii.