Dragostea

Plimbă-te cu mine prin suflet. Hai să încercăm să auzim împreună, in inimă, şoapta vieţii… În fiecare secundă se naşte un nou început, un sentiment şi un zâmbet… pentru noi.

***

Haideţi să începem cu cel mai minunat început,  sentiment infinit … dragostea

Întrebare: De ce nu suntem fericiţi în dragoste? Ce ne lipseşte pentru a avea dragostea visată?

Răspuns: Răspunsul este în noi. Înainte să întâlnim pe cineva, visăm aievea „proiectându-l”. Creăm imaginea unui Făt Frumos sau a unei Ilene Cosânzene, frumoşi, deştepti, romantici şi buni. Investim persoana pe care o întâlnim, din start, cu calităţi ce nu îi sunt proprii – calităţi pe care le dorim la ei deoarece nu le avem in noi. Am vrea ca ei să fie oglinda noastră, să ne reflecte şi cele mai ascunse dorinţe, să fie aşa cum nu suntem. Uităm, evident, că avem alături o persoană matură şi independentă… noi vrem o păpuşă. O păpusă care să devină sclava gândurilor noastre, să ne aparţină total, să gândească cum vrem noi, să simtă cum simţim şi noi, să ne legăm împreună cu lanţuri de flori… ce glumă amară – lanţurile sunt tot lanţuri … este egoism, nu dragoste!

Luăm pasiunea fizică drept dragoste. Trăsăturile fizice sunt primele „urmărite/ vizate”  şi ne pomenim „îndrăgostiţi” de o persoană pentru că are … corpul frumos, buze senzuale, bicepşi bine lucraţi.

Sau, ne pomenim înlănţuiţi de minte… ne place pentru că ne ascultă şi ne admiră/ îţi place să îl asculţi şi îl iubeşti pentru ceea ce exprimă în cuvinte.

Dar şi dragostea pentru trup şi cea pentru minte nu durează… ne trezim noi înşine într-o zi alţii şi ne uităm la cel de lângă noi ca la un străin. Pentru că am uitat un lucru… nimic nu este static, totul este în permanentă schimbare, chiar şi noi. Un prieten îmi spunea odată: Oamenii pe care îi întâlnim în viaţă sunt trepte. Întâlnirea cu ei nu este întâmplătoare, prin ei urcăm sau coborâm… ne învăţăm lecţiile care ne duc la noi înşine. Suntem trecători prin viaţă, ce întâlnim alţi trecători…

Cum ar fi însă să ne îndrăgostim de felul său de a fi? De sentimentele pe care le poartă în suflet? De ceea ce este? Să îl admirăm şi să îi respectăm felul în care împarte iubirea, pentru că noi înşine suntem în stare să o simţim, fiind şi noi dăruitori la rândul nostru? Să admirăm fiinţa iubită în libertate, alături de alţii. Să ne simţim bine când ne atinge cu un zâmbet şi să îi simţim iubirea din suflet când te urmăreşte dansând. Să simţim că avem deplină încredere în omul de lângă noi, pentru că EL/ EA sunt EU.

Iubirea nu face discriminări: tu eşti mai bun decât mine, eu … mai frumoas. Iubirea dă şi nu se aşteaptă să primească nimic în schimb. Limbajul ei nu are cuvinte, Iubirea este.

Când iubeşti, acordă-i celui de lângă tine libertatea… îţi va mulţumi şi te va iubi pentru asta, chiar dacă va fi departe într-o zi. Empatia şi iubirea sinceră este doar între cei ce vibrează la unison.

Iubirea eşti Tu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s