Deschiderea inimii, calea aleasă

Când priveşti lumea, preferi să o vezi prin proprii tăi ochi sau printr-o sticlă fumurie? Vrei să-i vezi tu culorile sau preferi să ţi le descrie altcineva? Nu ştiu dacă este bine să te bazezi chiar atât de mult pe cei din jur pentru asta. Pentru mine, roşul are o nuanţă anume, pentru tine s-ar putea ca roşul să fie stacojiu…

Ni se spune când suntem mici să nu punem mâna pe sobă că arde. Unii o iau de bună, alţii preferă să se „frigă”, să simtă pe propria lor piele senzaţia.

Citeşti o carte minunată, cu multe învăţături. O ţii minte ca fiind cea mai frumoasă carte citită … vreodată. Anii trec, între timp ai citit întreaga bibliotecă. Îşi găseşti favorita într-un colţ, o deschizi, începi să citeşti şi… ceva nu merge. Nu mai este parcă aceeaşi carte. Dacă stai să reflectezi câteva momente, ajungi sigur la concluzia că ea a fost baza… ce mult a trecut de atunci… cărămizile s-au aşezat una peste alta iar tu nu mai eşti în clasa I. Îţi dai seama că ai crescut atât de mult încât îţi plac mai multe cărţi, chiar dacă nu în totalitate. Ai luat şi iei din fiecare ce trebuie. Acum e timpul să mergi mai departe …

Din nefericire, există şi un revers al medaliei, atunci când închidem cu buna ştiinţă întreg Universul. Atunci când refuzăm să vedem „întregul”. Atunci când spunem: „Părerea mea, învăţătura mea este Unica valabilă. Eu am dreptate pentru că… am citit în nu ştiu ce carte şi Aşa Este!”. Hahaha…

Viaţa presupune evoluţie. Nu vei putea evolua dacă nu vrei să cunoşti şi celelalte puncte de vedere, celelalte adevăruri. Nimic nu este static. Totul se schimbă. Ceea ce acum 200 de ani era „adevărat” şi valabil, acum nu mai înseamnă nimic. Clipa imediat următoare acesteia va fi alta, vei fi un alt – dar acelaşi tu -, cu altă percepţie a mediului şi a ta însăţi. Tu determini realitatea. Prin tine şi odată cu tine ea se schimbă, se modelează după ceea ce eşti…

Suntem interconectaţi la marea Conştiinţă Universală şi între noi.

Cunoaştem oameni sau găsim cărţi de care avem nevoie pentru a învăţă exact atunci când sufletul nostru o cere şi este pegătit să păşească mai departe.

Câteodată ne vine o idee „genială”. Suntem atât de mulţumiţi de „descoperirea” noastră încât vrem să vedem dacă şi alţii s-au gândit la asta. Deschidem net-ul şi citim despre ideea „noastră”… scrisă de altul. Este doar un exemplu, poate banal, al interconectării dintre noi, al „legării” unul de celălalt prin firele invizibile ale energiei, aceeaşi cu cea care ne conectează la fluxul conştiinţei universale.

Se întâmplă cam la fel când suntem în război cu noi înşine, când trebuie să schimbăm macazul. Nu ştim prea bine ce nu merge, ceva ne roade şi nu ne dă pace. Găsim soluţia salvatoare după un timp sau imediat, printr-o idee ce „ne vine” (oare cine ne-o sopteşte?), printr-un cuvânt auzit, printr-un articol citit.

Dacă soluţia este radicală, o negăm. Ego-ul nostru urlă: „Prostii! Tu (adică El, marele meşter al stagnării, al mândriei de sine, al neacceptării şi intoleranţei), eşti ok aşa cum eşti. Mergi mai departe! Nu mai citi! Nu mai asculta! Închide-te în turnul tău de fildeş, unde nimic din ceea ce ai învăţat şi ai citit nu îţi poate fi furat. Tu – adică el – deţii adevărul…”.

Toate sunt etape, toate sunt trepte. Putem creşte într-o zi câţi alţii într-un an sau, de ce nu, într-o viaţă. Totul depinde de noi, de dorinţa de deschidere, de IUBIREA din noi. Pentru că trebuie să iubeşti tot ce te înconjoară şi pe tine însuţi ca să simţi că eşti şi să Fii/ să devii compasiune, toleranţă, dăruire, Creaţie!

Inima ştie …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s