Privind prin ochi de copil

Ne nastem puri, frumosi, luminati.

Venim atat de lipsiti de frica, plini de dragoste si de dorinta de a cunoaste, incat fermecam pe toti din jur cu personalitatea noastra. Da, de la nastere avem personalitate, doar ca ea nu este „cizelata” de familie, prieteni, societate.

In micimea noastra de copii suntem puternici: ajunge un zambet sa descretim o frunte, este suficient sa ne curga doua lacrimi ca intreg universul familiei sa ne sara in ajutor. Suntem puternici prin candoarea noastra, prin dragostea ce o oferim cu tot sufletul, dragoste lipsita de prejudecati si temeri.

zambet de copil

 

Apoi… invatam. Invatam chipurile mamei si al tatalui, chipuri ce prind forma si glas si ne invata abc-ul vietii. In functie de parinti incepem sa dezvoltam sentimente de atractie si de respingere, invatam ce este bine si ce este rau, de ce ar trebui sa ne ferim si ce ar trebui sa iubim.

Nu iubim constrangerile inca de atunci. Ne place libertatea iar a te juca, a inventa, a ingriji papusi si a da de mancare la animalutele de plus sunt ocupatii favorite.

Traim in lumea noastra, a jocului, reprezentarilor, invatarii, iubirii si acceptarii.

Timpul trece repede insa si crestem. Lumea capata alte forme, forme ce trebuie sa le acceptam, forme modelate de educatie, convingerile altora, tiparele societatii.

Ce ramane din „privind prin ochi de copil”?

 

sursa foto: internet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s