Rugăciune de iertare

Te rog fierbinte pe Tine, Tata Ceresc,
pe Tine Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pe Tine Sfinte Duh,
in fata Ta, PreaSfanta Treime
si a Maicii Preacurate,
imi cer iertare pentru tot ce am gresit
fata de intreaga Ta Creatie Divina,
cu gandul, cu vorba sau cu fapta,
cu stiinta sau fara de stiinta,
cu voie sau fara de voie, acum,
in trecut sau altadata,
impreuna cu arborele meu genealogic,
cunoscut sau necunoscut.
Ii iert, ii dezleg si ii binecuvintez
pe cei ce mi-au gresit cu gandul,
cu vorba sau cu fapta,
cu stiinta sau fara de stiinta,
cu voie sau fara de voie, acum,
in trecut sau altadata.
Si Te rog din suflet, PreaSfanta Treime,
sa ne ierti, sa ne dezlegi si sa ne binecuvintezi
si pe unii si pe altii.
Faca-se Voia Ta, Doamne, pentru noi toti!
Amin!

Înălţarea

Hristos s-a Înălţat!

S-a înălţat în noi,

Lăsând în urmă visul

Vieţii de nevoi.

*

Înalţă-Te Isuse,

Eu Te voi urma

Să-mi fie viaţa viaţă

Mereu de-a dreapta Ta!

*

Voi duce-n spirit, iată

Iubirea ce animă

Lumina-n inimi toată.

Hristos s-a Înălţat!, binecuvântând pe cei ce au fost alături de El şi lumea toată. Aceasta a fost cea mai mare dovadă de iubire pentru cei ce l-au urcat pe cruce, nouă – cei pentru care a venit în trup.
Lecţia sublimă de Iubire a lui Isus a fost şi va fi eternă.
Cei ce i-au purtat cuvântul peste timp, cei ce i-au răspândit învăţătura pentru „cine are au ochi de văzut şi urechi de auzit”, ne-au lăsat „cheia” Înălţării în spirit.
Pentru că vremurile sunt acum… iar decizia este a noastră.

„Cel care deţine o făclie (lumină) nu ar trebui să o ascundă sub masă, unde strălucirea ei ar fi inutilă. Orice om care dispune de o făclie cât de mică trebuie să o aşeze pe masă, la vedere, pentru ca aceasta să lumineze întreaga cameră în care se află. Dacă pe aceeaşi masă sunt aşezate mai multe făclii, camera va deveni atât de strălucitoare încât oaspeţii care vor intra în ea vor spune: „Doamne, ce lumină puternică! Ce bucurie pentru sufletul nostru să ne scăldăm ochii în această lumină, după întunericul prin care am fost nevoiţi să călătorim atâta vreme, în noaptea cea mare! Parcă ar fi un sublim răsărit de soare!”
Lumina revigorează viaţa şi o trezeşte, chiar dacă este produsă pe cale artificială, adică prin intermediul raţiunii pure şi a unui intelect purificat. De aceea, în aceste timpuri dificile este necesar ca toţi cei care dispun de o luminiţă cât de mică să iasă cu ea la vedere. Ei ar trebui să îşi cureţe făclia, să o alimenteze cu ulei, să o aprindă şi să o aşeze pe masa înţelegerii pure, pentru ca toţi cei prezenţi în cameră să se poată bucura de ea.”

Jacob Lorber – A doua venire